Cascada Evantai e una dintre surprizele plăcute ale circuitelor din Padiș: o cădere de apă care se desface pe stâncă în mai multe șuvoaie, ca un evantai. De obicei nu e „destinația finală”, ci punctul care îți schimbă ritmul — te oprești fără să-ți dai seama.

Pe drum, te întâmpină șuvoaie multiple pe stâncă, foarte fotogenice după ploi, răcoare și stropi fini; zona e udă aproape tot timpul și acces pe poteci de drumeție (de regulă într-un circuit cu Cheile Galbenei).

Farmecul locului vine din forma „în evantai” și contrastul dintre apă albă și stâncă întunecată, în primăvară și după ploi e la apogeu; vara poate scădea mult și e un loc bun pentru pauză, nu doar pentru bifat.

În Padiș, multe locuri au nume descriptive, ca o hartă spusă pe viu. „Evantai” e exact genul de nume care ajută: dacă l-ai văzut o dată, îl recunoști imediat, și îl povestești mai departe fără explicații lungi.

Dacă vrei să aprofundezi, poți porni de aici: OpenStreetMap, Wikipedia, Wikimedia Commons.